Laura îmi modificase radical programul zilnic. După ce mă întorceam de la muncă, băgam rapid ceva haleală și o bere, apoi dormeam lemn până pe la nouă seara. Puțin înainte de miezul nopții, mă furișam în camera Laurei, unde beam vin și ne futeam ca apucații până pe la patru dimineața, când mă retrăgeam la mansardă și mai dormeam pe fugă două ore înainte de a pleca iar la serviciu.
Știam amândoi foarte bine că timpul nostru se scurgea al dracului de repede. Iubirea ne era amestecată cu disperare, o disperare care creștea pe măsură ce se apropia noaptea de sâmbătă spre duminică, ultima noastră noapte.
În același timp însă, în mine începea să-și facă loc o îngrijorare mocnită. Laura dezvoltase o frenezie vecină cu nebunia, mi se părea din ce în ce mai imprudentă, iar privirile celorlalte femei din pensiune începeau să vădească un interes suspect când mă întâlneau.
Sâmbătă dimineața am închiriat o altă cameră, într-o han din lemn din vecinătate. Accesul se făcea ca la motelurile americane, dintr-un lung balcon comun în care dădeau ușile tuturor camerelor.
Am cinat împreună. Un risc care nu făcea decât să-mi crească și mai tare îngrijorarea, dar Laurei nu părea să-i pese.
- E ultima noastră seară, ultima noastră noapte...
Ajunși în cameră, am constatat că dintr-un restaurant din apropiere, o nuntă ne asigura fondul muzical, mai mult decât suficient pentru ce urma să se întâmple.
- Dansează cu mine...
Laura lăsă să-i cadă rochia subțire de vară și se lipi de mine goală. Dansăm și ne sărutăm, iar sărutul are gust de lacrimi...
Facem dragoste cu furie și cu ură, cu unghiile și dinții ei înfipți adânc în carnea mea, cu gemete și urlete de animale rănite. Sunt adânc în ea, pubisurile se freacă și se lovesc sălbatic, mă călărește urlând și terminăm împreună, încă o dată...
Nu mă lasă prea mult să-mi revin, timpul e scurt și zboară repede, așa că de îndată ce respirația ne revine cât de cât la normal, Laura se întoarce peste mine și-mi încalecă fața, apoi mi-o ia la supt, într-un 69 domol la început, apoi din ce în ce mai aprig, pe măsură ce senzațiile pe care ni le provocam creșteau în intensitate.
Sună telefonul ei. O scoate din gură, apucă telefonul și răspunde, temperându-și respirația. E în continuare tolănită pe mine, cu mătărânga în mâna dreaptă și telefonul în stânga.
- Ce faci, iubi, nu dormi... îți faci de cap... mie îmi spui ce înseamnă la tine două beri... a fost nașu' să vadă cum ți-a ieșit zugrăveala...
E bărbată-său, iar ea se joacă cu pula mea în timp ce vorbește cu el la telefon, își trece capul pe buze ca pe ruj, mă mai linge cât îl ascultă pe ăla...
- Nu pot să adorm, iubi, că e o nuntă la Paradis și-mi urlă în creieri lăutarii ăștia...
Își apasă savarina pe gura mea, zorindu-mă să-mi reiau îndeletnicirea, în timp ce-l expediază pe soțior.
- Te sărut, iubi, ne vedem mâine... și mie mi-e dor de tine... să ai grijă cum conduci...
Se întoarce la supt. Mai am timp să mă gândesc că dacă eram în locul ăluia, nici eu n-aș fi bănuit nimic... Nu pot să gândesc în timp ce Laura mi-o suge, așa că las lucrurile în voia lor, o fac să termine cu limba, o iau pe la spate până termină iar, apoi o las să mi-o sugă până explodez în gura ei.
Mă bag sub duș. Am în creier un clopoțel de alarmă care sună neîncetat. Nu e bine... nu e bine...
- Îmbracă-te, te duc acasă!
Nu înțelege. Începe să plângă.
- E ultima noastră noapte și tu te-ai săturat de mine. Mă arunci ca pe o zdreanță...
Îmi mușc buzele. Tac. Se îmbracă plângând.
- Nu mă conduce!
Mă sărută și pleacă, plângând în hohote.
Arunc o cămașă peste spatele sfâșâiat de unghiile ei, îmi trag pantalonii și plec către cârciuma unde parcau colegii mei de obicei. Îi găsesc pe toți la datorie și bem până răsare soarele. Închidem cârciuma.
Sunt beat. Plec spre casă, dar pașii mă duc către pensiunea noastră. În parcare e un Cielo de Bihor cu numărul LAU. Mă duc liniștit la culcare. A găsit-o singură, în patul ei, așa că va înghiți ca pelicanul orice gogoașă, oricât de mușcată. Clopoțelul de alarmă nu mai sună. Doar hohotele ei de plâns când a plecat, mă sfâșâie pe suflet...
Știam amândoi foarte bine că timpul nostru se scurgea al dracului de repede. Iubirea ne era amestecată cu disperare, o disperare care creștea pe măsură ce se apropia noaptea de sâmbătă spre duminică, ultima noastră noapte.
În același timp însă, în mine începea să-și facă loc o îngrijorare mocnită. Laura dezvoltase o frenezie vecină cu nebunia, mi se părea din ce în ce mai imprudentă, iar privirile celorlalte femei din pensiune începeau să vădească un interes suspect când mă întâlneau.
Sâmbătă dimineața am închiriat o altă cameră, într-o han din lemn din vecinătate. Accesul se făcea ca la motelurile americane, dintr-un lung balcon comun în care dădeau ușile tuturor camerelor.
Am cinat împreună. Un risc care nu făcea decât să-mi crească și mai tare îngrijorarea, dar Laurei nu părea să-i pese.
- E ultima noastră seară, ultima noastră noapte...
Ajunși în cameră, am constatat că dintr-un restaurant din apropiere, o nuntă ne asigura fondul muzical, mai mult decât suficient pentru ce urma să se întâmple.
- Dansează cu mine...
Laura lăsă să-i cadă rochia subțire de vară și se lipi de mine goală. Dansăm și ne sărutăm, iar sărutul are gust de lacrimi...
Facem dragoste cu furie și cu ură, cu unghiile și dinții ei înfipți adânc în carnea mea, cu gemete și urlete de animale rănite. Sunt adânc în ea, pubisurile se freacă și se lovesc sălbatic, mă călărește urlând și terminăm împreună, încă o dată...
Nu mă lasă prea mult să-mi revin, timpul e scurt și zboară repede, așa că de îndată ce respirația ne revine cât de cât la normal, Laura se întoarce peste mine și-mi încalecă fața, apoi mi-o ia la supt, într-un 69 domol la început, apoi din ce în ce mai aprig, pe măsură ce senzațiile pe care ni le provocam creșteau în intensitate.
Sună telefonul ei. O scoate din gură, apucă telefonul și răspunde, temperându-și respirația. E în continuare tolănită pe mine, cu mătărânga în mâna dreaptă și telefonul în stânga.
- Ce faci, iubi, nu dormi... îți faci de cap... mie îmi spui ce înseamnă la tine două beri... a fost nașu' să vadă cum ți-a ieșit zugrăveala...
E bărbată-său, iar ea se joacă cu pula mea în timp ce vorbește cu el la telefon, își trece capul pe buze ca pe ruj, mă mai linge cât îl ascultă pe ăla...
- Nu pot să adorm, iubi, că e o nuntă la Paradis și-mi urlă în creieri lăutarii ăștia...
Își apasă savarina pe gura mea, zorindu-mă să-mi reiau îndeletnicirea, în timp ce-l expediază pe soțior.
- Te sărut, iubi, ne vedem mâine... și mie mi-e dor de tine... să ai grijă cum conduci...
Se întoarce la supt. Mai am timp să mă gândesc că dacă eram în locul ăluia, nici eu n-aș fi bănuit nimic... Nu pot să gândesc în timp ce Laura mi-o suge, așa că las lucrurile în voia lor, o fac să termine cu limba, o iau pe la spate până termină iar, apoi o las să mi-o sugă până explodez în gura ei.
Mă bag sub duș. Am în creier un clopoțel de alarmă care sună neîncetat. Nu e bine... nu e bine...
- Îmbracă-te, te duc acasă!
Nu înțelege. Începe să plângă.
- E ultima noastră noapte și tu te-ai săturat de mine. Mă arunci ca pe o zdreanță...
Îmi mușc buzele. Tac. Se îmbracă plângând.
- Nu mă conduce!
Mă sărută și pleacă, plângând în hohote.
Arunc o cămașă peste spatele sfâșâiat de unghiile ei, îmi trag pantalonii și plec către cârciuma unde parcau colegii mei de obicei. Îi găsesc pe toți la datorie și bem până răsare soarele. Închidem cârciuma.
Sunt beat. Plec spre casă, dar pașii mă duc către pensiunea noastră. În parcare e un Cielo de Bihor cu numărul LAU. Mă duc liniștit la culcare. A găsit-o singură, în patul ei, așa că va înghiți ca pelicanul orice gogoașă, oricât de mușcată. Clopoțelul de alarmă nu mai sună. Doar hohotele ei de plâns când a plecat, mă sfâșâie pe suflet...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu